Daunatori - Paduchele din San Jose

Paduche San Jose - Wikipedia

Paduchele din San José ( Quadraspidiotus perniciosus)

Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentru livezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere.

In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupa care s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi, arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai mari pagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. De asemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele.

Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand o substanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia in locurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respective se brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 ani se pot usca total.

Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare, cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadii raman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativ si nu au valoare comerciala.

Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altul tot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani.

Biologie

In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pe an ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100- 200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii.

Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larve protejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvele diferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructe mentinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au o culoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug seva tesuturilor.

Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelor prin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixare larvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fi penetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-a doua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza in lunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august –inceput de septembrie.

De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe o perioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente la fiecare generatie.

Sursa: Boli si daunatori ( Sursa: Profesor Coordonator Ing. STANGACIU Calemia); scribd.com

Daunatori - viermele nucilor, paianjenul rosu si paduchii testosi

Viermele nucilor - gardengrapevine.com

Viermele nucilor este cel mai mare daunator al nucului. Adultul este un mic fluture care isi depune ouale in apropierea nucilor. Omizile penetreaza fructul . Prezinta doua generatii pe an: la jumatatea lui mai si inceputul lui septembrie. Hiberneaza sub forma de lava in scoarta pomilor sau in sol. In primavara se transforma in crisalida si in luna Mai apar fluturii. Cel deal doilea zbor al fluturilor se produce in iulie-august. Ouale sunt depuse cand temperatura este peste 15°C (noaptea), incubatia durează 7-20 zile. Dupa aparitia omizilor, acestea patrund in fructe unde se dezvolta ajungand pana la 2 cm lungime. Ele distrug continutul fructului si apoi trec in fructele vecine.
Combaterea viermelui se bazează pe substante cu actiune ovicida si larvicida ca: Decis 0,03%, Karate 0,015% etc.

Paianjenul rosu este raspandit pretutindeni si ataca numeroase specii pomicole, atacul provoaca decolorarea frunzelor pe partea superioara, de-a lungul nervurilor, incepand de la baza catre varf. Atacul puternic face frunzele cu aspect mat si usor brunificat .
Efectul atacului se extinde asupra cresterii si maturii lastarilor si al fructelor. La inceputul lui Mai apar primii adulti. In functie de conditiile climatice au 7-9 generatii pe an. Incepand cu sfarsitul lunii august femelele depun ouale hibernale, in jurul mugurilor, sub forma de colonii.
In combaterea acarianului rosu se foloseste un tratament de iarna Oleoekalux 1,5 %, Oleocarbetox 1,5 % si tratamente in vegetatie, in functie de intensitatea atacului Nissorun 0,05% si altele.

Paduchii testosi paraziteaza ramurile nucului. In populatii mari provoaca reducerea cresterilor anuale, deshidratarea lastarilor si in final uscarea completa a ramurilor parazitate (2-3 ani). Cele mai eficace tratamente sunt cele de iarna pe baza de uleiuri sau cele din faza de larve migratoare (iunie-iulie) cand sunt sensibile la unele pesticide puternice.

Sursa: plan de Pomicultor; scribd.com; gardengrapevine.com

Fertilizarea nucului

Cand gandim fertilizarea la nuc, avem in vedere ca terenurile pe care sunt amplasate plantatiile sunt sarace in elemente minerale, iar pomii stau pe acelasi loc zeci de ani, timp in care secatuiesc solul. Din comparatia facuta intre compozitia chimica a organelor nucului si cea a solului, rezulta ca exista un deficit de elemente minerale deoarece necesiţatile plantelor sporesc an de an, iar pe de alta parte dispare o cantitate insemnată de elemente minerale odata cu recolta, lemnul si chiar o parte din frunze.

Livada Franquette

Prima fertilizare, numita si de baza se aplica odata cu lucrarea de mobilizare a solului inainte de plantare, cand se aplica 40-60t gunoi de grajd/ha, la care se mai adauga 80-120 kg/ha P2O5 si 120-150 kg/ K2O. Ingrasamintele se imprastie pe toata suprafata terenului si se incorporeaza la adancimi mari 35-60cm, in functie de aratura adanca.

Cea de-a doua fertilizare, extrem de importanta se refera la fertilizarea la groapa cu gunoi de grajd si ingrasaminte minerale cu fosfor si potasiu.

De observat ca in aceste etape nu se folosesc îngrasaminte minerale cu fosfor si potasiu. Pe langa faptul ca aceste ingrasaminte sunt foarte solubile in apa si usor levigabile in sol, ele au un efect nedorit asupra sistemului radicular dupa plantare (inhiba fenomenul de rizogeneza si intarzie formarea noilor radacini si prinderea la plantare).

Fertilizarea anuala a plantatiilor incepe cu anul I si este diferentiata in functie de varsta si marimea pomilor. Azotul se administreaza in urmatoarele cantitati:

- anul 1 - 10 kg/ha - 0,066 kg/pom

- anul 2 - 20 kg/ha - 0,132 kg/pom

- anul 3 - 30 kg/ha - 0,190 kg/pom

- anul 4 - 40 kg/ha - 0,264 kg/pom

- anul 5 - 50kg/ha - 0,330 kg/pom

- anul 6 - 60 kg/ha - 0,400 kg/pom

Azotul se administrează individual pe pom, putin mai mult decat proiectia coroanei pe sol.. Incepand cu anul 5 acesta se poate administra pe intreaga suprafaţa. Administrarea azotului se face fracţionat 1/3 din cantitate in toamna si 2/3 in primavara. Concomitent cu fertilizarea cu azot, in primii ani se fertilizeaza si cu fosfor 15-20 kg/ha fosfor si 20-25 kg/ha potasiu, ambele administrate in toamna si incorporate in sol.

Fertilizarea anuala se situeaza la nivelui a 80-120 kg/ha azot, 40-60 kg/ha fosfor si 80-100 kg/ha potasiu. Administrarea ingrasamintelor se face la fel ca la plantaţiile tinere, ca epoca, dar acestea se imprastie pe toata suprafata.

Sursa: euroavia-ge.ro; scribd.com

Lucrarile de intretinere

Odata cu definitivarea formarii coroanei se trece la efectuarea taierilor de intretinere a coroanelor si de fructificare. Aceste taieri se vor efectua in fiecare an pana la incheierea ciclului de viata al pomului. Prin taierile de intretinere se va actiona asupra ramurilor care s-au rupt, a celor care s-au suprapus si se umbres, prin indepartarea lor. Se vor indeparta si lastarii lacomi care pot aparea pe trunchi sau la baza sarpantelor. 
Taierile de fructificare sunt diferite in raport cu modul de fructificare care poate fi: cu fructificare terminala si cu fructificare laterala. La pomii cu fructificare terminala, odata ce au ajuns la potentialul maxim de fructificare se contureaza trei zone distincte: zona exterioara, zona intermediara si zona din interior. Singura modalitate directa de a imbunatatii fructificarea la acesti pomi consta in efectuarea la cel putin 3 ani a taierilor de fructificare. Acestea se reduc la rarirea formatiunilor fructifere din exteriorul coroanei pentru a favoriza patrunderea luminii in zonele din interior si a crea conditiile necesare formarii si fructificarii a cat mai multor ramuri din aceasta zona. Astfel de taieri se efectueaza in februarie-martie, dupa trecerea perioadelor cu geruri mari.

La pomii cu fructificare pe ramurile laterale, vom avea in vedere ca acestia au tendinta naturala de a-si incetinii cresterea pe masura intrarii in fructificare. Daca nu vom efectua taierile de fructificare, de aceasta data in fiecare an, vom constata o reducere a potentialului de fructificare concomitent cu scaderea marimii si calitatii nucilor.Taierea ramane pentru acest ip de  pomi singura modalitate de mentinere a unui echilibru favorabil intre crestere si fructificare. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri nu  pot fi folosite in plantatii daca nu li se asigura o crestere puternica pe parcursul perioadelor de vasta.

Taierile de fructificare vor invepe de la varsta de 3-4 ani a pomilor deoarece acestea fructifica mai devreme decat soiurile cu fructificare terminala. In aceasta situatie apare mai timpuriu problema de indesire a coroanei dar si a cresterilor cu lungimi foarte mici.

Euro Avia Get

Lucrarile de intretinere a solului in plantatii.

La noi in tara nucii sunt cultivati in sistem agro-productiv de cultura extensiv, in care plantele se gasesc de regula pe pasuni si fanete, deci cu terenul inierbat natural iar singura lucrare care se face este cea de pasunat sau cosit. Noile exploatatii nucicole intensive practica alte sisteme de intretinere a solului cu influnete pozitive asupra cresterii si fructificarii cum sunt:

 - ogorul negru - se practica tot mai putin datorita costului ridicat si din cauza unor elemente tehnologice. Se intretine prin lucrari mecanice combinate uneori cu erbicidare pe randuri.

 - culturile asociate - se practica cand pomii sunt inca mici si nu au intrat in fructificare deplina, folosind intervalul dintre randuri. Se prefera plante cu inradacinare mai superficiala cum este fasolea, mazarea, ceapa, capsunile.

 - inierbarea livezilor - se preactica pretutindeni in lume si se face cu ierburi ca Lulium perene, Dactylis glomerata si altele. Pe parcursul perioadei de vegetatie iarba se coseste de 3-5 ori si se lasa pe sol ca mulci. Pentru evitarea unei concurente cu nucii se aplica suplimentar pe iarba 80-100kg N/ha, in afara de dozele care se administreaza pentru nuc. Acest sistem se practica in zonele cu umiditate mare sau cu posibilitati de irigare.

Sursa: wikipedia.org; scribd.com; euroavia-ge.ro