Daunatori - Paduchele din San Jose

Paduche San Jose - Wikipedia

Paduchele din San José ( Quadraspidiotus perniciosus)

Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentru livezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere.

In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupa care s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi, arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai mari pagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. De asemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele.

Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand o substanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia in locurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respective se brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 ani se pot usca total.

Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare, cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadii raman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativ si nu au valoare comerciala.

Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altul tot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani.

Biologie

In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pe an ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100- 200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii.

Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larve protejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvele diferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructe mentinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au o culoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug seva tesuturilor.

Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelor prin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixare larvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fi penetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-a doua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza in lunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august –inceput de septembrie.

De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe o perioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente la fiecare generatie.

Sursa: Boli si daunatori ( Sursa: Profesor Coordonator Ing. STANGACIU Calemia); scribd.com

Daunatori - viermele nucilor, paianjenul rosu si paduchii testosi

Viermele nucilor - gardengrapevine.com

Viermele nucilor este cel mai mare daunator al nucului. Adultul este un mic fluture care isi depune ouale in apropierea nucilor. Omizile penetreaza fructul . Prezinta doua generatii pe an: la jumatatea lui mai si inceputul lui septembrie. Hiberneaza sub forma de lava in scoarta pomilor sau in sol. In primavara se transforma in crisalida si in luna Mai apar fluturii. Cel deal doilea zbor al fluturilor se produce in iulie-august. Ouale sunt depuse cand temperatura este peste 15°C (noaptea), incubatia durează 7-20 zile. Dupa aparitia omizilor, acestea patrund in fructe unde se dezvolta ajungand pana la 2 cm lungime. Ele distrug continutul fructului si apoi trec in fructele vecine.
Combaterea viermelui se bazează pe substante cu actiune ovicida si larvicida ca: Decis 0,03%, Karate 0,015% etc.

Paianjenul rosu este raspandit pretutindeni si ataca numeroase specii pomicole, atacul provoaca decolorarea frunzelor pe partea superioara, de-a lungul nervurilor, incepand de la baza catre varf. Atacul puternic face frunzele cu aspect mat si usor brunificat .
Efectul atacului se extinde asupra cresterii si maturii lastarilor si al fructelor. La inceputul lui Mai apar primii adulti. In functie de conditiile climatice au 7-9 generatii pe an. Incepand cu sfarsitul lunii august femelele depun ouale hibernale, in jurul mugurilor, sub forma de colonii.
In combaterea acarianului rosu se foloseste un tratament de iarna Oleoekalux 1,5 %, Oleocarbetox 1,5 % si tratamente in vegetatie, in functie de intensitatea atacului Nissorun 0,05% si altele.

Paduchii testosi paraziteaza ramurile nucului. In populatii mari provoaca reducerea cresterilor anuale, deshidratarea lastarilor si in final uscarea completa a ramurilor parazitate (2-3 ani). Cele mai eficace tratamente sunt cele de iarna pe baza de uleiuri sau cele din faza de larve migratoare (iunie-iulie) cand sunt sensibile la unele pesticide puternice.

Sursa: plan de Pomicultor; scribd.com; gardengrapevine.com

Fertilizarea nucului

Cand gandim fertilizarea la nuc, avem in vedere ca terenurile pe care sunt amplasate plantatiile sunt sarace in elemente minerale, iar pomii stau pe acelasi loc zeci de ani, timp in care secatuiesc solul. Din comparatia facuta intre compozitia chimica a organelor nucului si cea a solului, rezulta ca exista un deficit de elemente minerale deoarece necesiţatile plantelor sporesc an de an, iar pe de alta parte dispare o cantitate insemnată de elemente minerale odata cu recolta, lemnul si chiar o parte din frunze.

Livada Franquette

Prima fertilizare, numita si de baza se aplica odata cu lucrarea de mobilizare a solului inainte de plantare, cand se aplica 40-60t gunoi de grajd/ha, la care se mai adauga 80-120 kg/ha P2O5 si 120-150 kg/ K2O. Ingrasamintele se imprastie pe toata suprafata terenului si se incorporeaza la adancimi mari 35-60cm, in functie de aratura adanca.

Cea de-a doua fertilizare, extrem de importanta se refera la fertilizarea la groapa cu gunoi de grajd si ingrasaminte minerale cu fosfor si potasiu.

De observat ca in aceste etape nu se folosesc îngrasaminte minerale cu fosfor si potasiu. Pe langa faptul ca aceste ingrasaminte sunt foarte solubile in apa si usor levigabile in sol, ele au un efect nedorit asupra sistemului radicular dupa plantare (inhiba fenomenul de rizogeneza si intarzie formarea noilor radacini si prinderea la plantare).

Fertilizarea anuala a plantatiilor incepe cu anul I si este diferentiata in functie de varsta si marimea pomilor. Azotul se administreaza in urmatoarele cantitati:

- anul 1 - 10 kg/ha - 0,066 kg/pom

- anul 2 - 20 kg/ha - 0,132 kg/pom

- anul 3 - 30 kg/ha - 0,190 kg/pom

- anul 4 - 40 kg/ha - 0,264 kg/pom

- anul 5 - 50kg/ha - 0,330 kg/pom

- anul 6 - 60 kg/ha - 0,400 kg/pom

Azotul se administrează individual pe pom, putin mai mult decat proiectia coroanei pe sol.. Incepand cu anul 5 acesta se poate administra pe intreaga suprafaţa. Administrarea azotului se face fracţionat 1/3 din cantitate in toamna si 2/3 in primavara. Concomitent cu fertilizarea cu azot, in primii ani se fertilizeaza si cu fosfor 15-20 kg/ha fosfor si 20-25 kg/ha potasiu, ambele administrate in toamna si incorporate in sol.

Fertilizarea anuala se situeaza la nivelui a 80-120 kg/ha azot, 40-60 kg/ha fosfor si 80-100 kg/ha potasiu. Administrarea ingrasamintelor se face la fel ca la plantaţiile tinere, ca epoca, dar acestea se imprastie pe toata suprafata.

Sursa: euroavia-ge.ro; scribd.com

Lucrarile de intretinere

Odata cu definitivarea formarii coroanei se trece la efectuarea taierilor de intretinere a coroanelor si de fructificare. Aceste taieri se vor efectua in fiecare an pana la incheierea ciclului de viata al pomului. Prin taierile de intretinere se va actiona asupra ramurilor care s-au rupt, a celor care s-au suprapus si se umbres, prin indepartarea lor. Se vor indeparta si lastarii lacomi care pot aparea pe trunchi sau la baza sarpantelor. 
Taierile de fructificare sunt diferite in raport cu modul de fructificare care poate fi: cu fructificare terminala si cu fructificare laterala. La pomii cu fructificare terminala, odata ce au ajuns la potentialul maxim de fructificare se contureaza trei zone distincte: zona exterioara, zona intermediara si zona din interior. Singura modalitate directa de a imbunatatii fructificarea la acesti pomi consta in efectuarea la cel putin 3 ani a taierilor de fructificare. Acestea se reduc la rarirea formatiunilor fructifere din exteriorul coroanei pentru a favoriza patrunderea luminii in zonele din interior si a crea conditiile necesare formarii si fructificarii a cat mai multor ramuri din aceasta zona. Astfel de taieri se efectueaza in februarie-martie, dupa trecerea perioadelor cu geruri mari.

La pomii cu fructificare pe ramurile laterale, vom avea in vedere ca acestia au tendinta naturala de a-si incetinii cresterea pe masura intrarii in fructificare. Daca nu vom efectua taierile de fructificare, de aceasta data in fiecare an, vom constata o reducere a potentialului de fructificare concomitent cu scaderea marimii si calitatii nucilor.Taierea ramane pentru acest ip de  pomi singura modalitate de mentinere a unui echilibru favorabil intre crestere si fructificare. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri nu  pot fi folosite in plantatii daca nu li se asigura o crestere puternica pe parcursul perioadelor de vasta.

Taierile de fructificare vor invepe de la varsta de 3-4 ani a pomilor deoarece acestea fructifica mai devreme decat soiurile cu fructificare terminala. In aceasta situatie apare mai timpuriu problema de indesire a coroanei dar si a cresterilor cu lungimi foarte mici.

Euro Avia Get

Lucrarile de intretinere a solului in plantatii.

La noi in tara nucii sunt cultivati in sistem agro-productiv de cultura extensiv, in care plantele se gasesc de regula pe pasuni si fanete, deci cu terenul inierbat natural iar singura lucrare care se face este cea de pasunat sau cosit. Noile exploatatii nucicole intensive practica alte sisteme de intretinere a solului cu influnete pozitive asupra cresterii si fructificarii cum sunt:

 - ogorul negru - se practica tot mai putin datorita costului ridicat si din cauza unor elemente tehnologice. Se intretine prin lucrari mecanice combinate uneori cu erbicidare pe randuri.

 - culturile asociate - se practica cand pomii sunt inca mici si nu au intrat in fructificare deplina, folosind intervalul dintre randuri. Se prefera plante cu inradacinare mai superficiala cum este fasolea, mazarea, ceapa, capsunile.

 - inierbarea livezilor - se preactica pretutindeni in lume si se face cu ierburi ca Lulium perene, Dactylis glomerata si altele. Pe parcursul perioadei de vegetatie iarba se coseste de 3-5 ori si se lasa pe sol ca mulci. Pentru evitarea unei concurente cu nucii se aplica suplimentar pe iarba 80-100kg N/ha, in afara de dozele care se administreaza pentru nuc. Acest sistem se practica in zonele cu umiditate mare sau cu posibilitati de irigare.

Sursa: wikipedia.org; scribd.com; euroavia-ge.ro

Metode de altoire la nuc

Metode de altoire la nuc. Se cunosc mai multe metode de altoire pentru nuc printre care se evidentieaza urmatoarele:

 - altoirea cu mugure in ferestruica - putin folosita la noi in tara, in perioada 15 august - 1 septembrie;
altoirea cu mugure cu scutisor lung - este o metoda obisnuita cu mugure in "T " imbunatatita. Perioada de altoire in cursul lunii august. Metoda mai putin folosita;

 - altoirea cu mugure in fluier sau inel - cere ca grosime portaltoiului si a altoiului sa fie egala. Epoca de altoire incepe din primavara odata cu circulatia sevei;

Rootstock - University of California

 - altoirea cu mugure scutisor - da rezultate bune in perioada 15 mai - 15 iunie;

 - altoirea in copulatie perfectionata- se practica in spatii protejate in perioada repausului vegetativ. Este necesar ca portaltoiul si altoiul sa aiba aceeasi grosime;

 - altoirea in despicatura -se poate aplica in special in spatii protejate in perioada repausului vegetativ cat si in camp;

 - altoirea mecanizata a nucului.

Pregatirea locului pentru plantare

Intainte de plantarea propriu-zisa a puietiilor de nuc altoiti se vor exevuta urmatoarele lucrari:
 - pichetarea se face tinand seama de limitele parcelelor, cu picheti din lemn de 60-50cm inaltine si 3-4cm grosime. Asezarea puietilor de nuc fata de limitele parcelelor (hotarele cu vecinii) se face la o distanta de cel putin 4-5m.
 - orientarea randurilor se face tinand seama de panta terenului, daca panta este de peste 6-7° (se aseaza randurile pe curbele de nivel), de pozitia soarelui (randurile se orienteaza pe directia nord-sud pentru ca lumina sa fie repartizata egal pe toate partile coroanei)

Pichetare teren - euroavia-ge.com

 - dupa pichetare se trece la saparea gropilor pentru plantare (manual sau mecanic), de regula aceastea se fac de 1/1/0,8m. Cu cat solurile sunt mai putin favorabile cu atat gropile ar trebui sa fie de dimensiuni mai mari.
 - concomitent cu saparea gropilor se face si fertilizarea locala
 - partea de sol rezultata din pamantul scos din partea de sus a gropii se amesteca cu 25-30kg de gunoi de grajd (se recomanda balegar de vaca) si 50-60g superfosfat si 50-60g de sare potasica apoi se introduc in groapa (cel putin la jumatate din adancimea gropii).
 - repichetarea terenului pentru pozitionarea locului definitiv de asezarea pomului se face cu tutori de 1,2 - 1,5m inaltime si 5-6cm grosime de care se leaga puietii de nuc in primii 2-3 ani.

Inmultirea nucului (Juglans regia)

Inmultirea nucului (Juglans regia)

Inmultirea sexuata - din samanta nu este indicata, prezentand diferite dezavantaje ca:

 - pomii intra tarziu pe rod;

 - calitatea inferioara a fructelor caracterizată in general printr-o variabilitate accentuata ca forma si marime;

 - neomogenitatea pomilor în cadrul plantaţiei

Inmultirea prin seminte se recomanda numai pentru obţinerea portaltoilor si a nucilor destinati productiei de lemn. Recoltarea nucilor pentru samanta se face la maturitatea deplina, retinandu-se numai nucile perfect sanatoase si cat mai omogene. Pastrarea facultatii germinative, poate sa dureze 2 - 3 ani. 

Daca nu se seamana in toamna, nucile se pun peste iarna la stratificat pentru parcurgerea procesului de postmaturatie. In cazul in care nucile nu au fost stratificate peste iarna si trebuie semanate, se introduc in apa firbinte la 55 - 60° C unde se lasa 3 zile, apoi se scot si se repeta operatiunea, dupa care se scurg de apa, se stratifică in nisip umed in incaperi la 24 - 26° C timp de 10 - 14 zile, dupa care se seamana.

Alegerea si pregatirea terenului in vederea infiintarii scolii de puieti se efectueaza ca la celelalte specii pomicole.

Walnut breeding - USDA - chilenut.cl

Epocile de semanat pentru nuc sunt toamna si primavara. Semanatul de toamna se efectueaza in a doua jumatate a lunii octombrie, in randuri simple la 90cm intre ele si 10 - 12cm pe rand, dupa care se biloneaza cu un strat de pamant de 15 - 20cm. Toamna se poate face semanatul si cu nuci nestratificate postmaturatia avand loc in cursul iernii, in camp.

Semanatul de primavara se face in a doua jumatate a lunii martie, cu nuci cu postmaturatia parcursa, la aceeasi distanta intre randuri si 15 - 20cm pe rand, fara a se bilona. Infiintarea campului I se efectueza cu puieti de nuc de un an, produsi in scoala de puieti. Plantarea puietilor se efectueaza primavara devreme ( inainte de dezmugurit) la distanta de 90cm intre randuri si de 35 - 40cm pe rand.

In vederea plantarii, se fasoneaza sistemul radicular prin usoare scurtari ale radacinilor secundare a tulpinii deoarece mugurele terminal porneste mai repede in vegetatie si asigura o crestere dreapta a tulpinii.

Prevenirea si combaterea bolilor si dăunătorilor se efectuează prin aplicarea a 6 - 8 tratamente cu zeama bordeleza in concentraţie de 0,5 - 1% sau cu alte produse cuprice, in amestec cu insecticide adecvate.

Traumatismele provocate sistemului radicular, cu ocazia transplantarilor, se vindeca foarte greu. Refacerea sistemului radicular dupa transplantare efectuata in conditii normale durează cel putin un an. Cele mai bune rezultate la prinderea la plantare se realizeaza cu material saditor sub forma de vraga in varsta de 2 ani, cu inatimea de peste 1,6m.

Inmultirea asexuata sau vegetativa

Este singura metoda de a transmite in descendenta caracteristicile genetice initiale ale soiurilor, rezultand un material uniform si de calitate si prezinta avantajul precocitatii de rodire. Inmultirea nucului prin altoire realizează o reducere a taliei pomilor care da posibilitatea infiintarii unor plantatii cu densitati sporite la unitatea de suprafta, cu productii mari de fructe de calitate superioara. Inmultirea pe cale vegetativa, pe langa avantajele net superioare inmultirii generative, prezinta dezavantajul transmiterii unor boli virotice. Pentru a

diminua acest efect negativ se vor folosi la inmultire numai plante libere de boli virotice.

Altoirea nucului este mai dificila decat la celelalte specii pomicole datorita marimii maduvei, afluxului mare de seva in timpul altoirii, grosimea si taria fibrelor libero-lemnoase precum si datorita oxidarii rapide a taieturilor din cauza continutului in substante tanoide.

Reusita altoirii in camp este conditionata de realizarea temperaturii optime la punctul de altoire, deziderat care nu se poate obtine in fiecare an, in Romania. Pentru altoirea din iulie-august recoltarea ramurilor altoi se face in ziua efectuării altoirii cat mai de dimineata, se depoziteaza cu varful in jos, in pozitie verticala la temperatura de - 1° C ; + 4° C in saci de plastic. Ramurile altoi trebuie sa fie sanatoase, rotunde ca sectiune, cu muguri viabili bine dezvoltati si internodiile scurte de 5 - 6cm. La altoirea manuala imbimnarea celor doi parteneri trebuie sa se facă rapid si cat mai bine pentru a evita oxidarea sectiunilor. Lungimea altoiului

este de 2 muguri. Sursa de stimulare a calusarii este caldura.

Sursa: scribd.com; "Cultura nucului in exploatatii nucicole moderne" Ion Botu, Mihai Botu, Gheorghe Achim

Boli si daunatori - Antracnoza (gnomonia leptostyla)

Antacnoza - Gnomonia leptostyla

Gnomonia leptostyla - Wikipedia

Boala este prezenta la cires si visin (Cocomyces hiemalis), la nuc (Gnomonia leptostyla), la coacaz si agris (Pseudopeziza ribes).Caracteristic acestei boli este defolierea timpurie a plantelor (puieti. Pomi , tufe, urmata de consecintele diminuarii fotosintezei : stagnarea cresterii, nediferentierea mugurilor de rod, caderea fructelor, debilitarea plantelor. Ciuperca ataca frunzele, lastarii, pedunculii florali si fructele. Pe organele atacate apar pete brun-rosiatice. 

In dreptul petelor mai ales pe partea inferioara a frunzelor, se formeaza pustule mici cu fructificatiile ciupercii pulverulente de culoare abla-murdar care prin erupere pun in libertate conidiile, care asigura noi infectii in perioada de vegetatie. 

Frunzele puternic atacate se usuca si cad, plantele ramanand desfrunzite inca din luna iulie.

La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziu prezinta pete si se deformeaza.

La coacaz, defolierile premature sunt frecvente in anii ploiosi putand ajunge pana la 98-100%.

Sursa: euroavia-ge.ro; wikipedia.org

Buletin de avertizare

Pentru toate speciile pomicole - in perioada de repaus vegetativ, respectiv de la caderea a 90% din frunze si pana la "umflarea"a 1-5% muguri floriferi recomandam:

 - aplicarea masurilor de igiena a culturii;

 - tratamentele chimice "de iarna".

Inaintea aplicarii tratamentelor chimice se vor executa lucrarile de igiena a culturii care constau in urmatoarele etape:

 - eliminarea lastarilor si ramurilor care prezinta simptome de rapan, fainare, foc bacterian,a celor care prezinta ulceratii produse de paduchele lanos;

 - la fainare taierea se executa cu cel putin 5 cm mai jos decat locul unde se observa atacul, pentru eliminarea ochilor ce ar putea fi infectati de la lastarul bolnav ;

 - incorporarea in sol a fructelor si frunzelor bolnave care prezinta simptome de basicare, patari, monilioza;

 - protectia pomilor tineri impotriva rozatoarelor;

 -eliminarea si arderea pomilor puternic virozati, a celor care prezinta simptomele unor boli de degenerescenta si a celor afectati integral de focul bacterian;

 -adunarea si arderea cuiburilor de omizi defoliatoare;

 -fertilizarea rationala cu ingrasaminte complexe( excesul de azot sporeste sensibilitatea pomilor la boli si scade rezistenta acestora la ingheturi);

 -la efectuarea taierilor “in uscat” se va avea in vedere reducerea inaltimii pomilor, pentru facilitarea "imbaierii"integrale cu solutia de stropit;

 -instalarea braielor capcana, pentru reducerea rezervei biologice de gargarita florilor de mar si par.

Tratamentele chimice pentru reducerea rezervei de agenti fitopatogeni( rapan, monilioza, foc bacterian, basicari, ciuruiri,patari etc) se va aplica un tratament chimic( noiembrie - decembrie) cu un fungicid cupric: KOCIDE 101 conc 0,3% sau FUNGURAN OH conc 0,3% sau CHAMPION 50 WP conc 0,3% sau ALCUPRAL 50 PU conc.0,3%, urmand ca in asa numitele « ferestre de iarna »( ianuarie - martie) pana la fenofaza de « urechiuse de soarece » la semintoase si « buton verde » la samburoase sa se efectueze un alt tratament chimic - cu insecticid pentru combaterea daunatorilor care ierneaza in diferite stadii pe si in scoarta pomilor (larve hibernante ale paduchelui din San Jose, paduchilor testosi, paduchelui lanos, oua de acarieni, afide, precum si a formelor de hibernare ale gargaritelor florilor si mugurilor, puricilor meliferi, omizilor defoliatoare, viermilor fructelor etc.)

Utilizarea unuia din urmatoarelor insecticide: pentru oua hibernante de acarieni si larve hibernante ale paduchelui din San Jose : CONFIDOR OIL conc.1,5 sau NUPRID OIL SC conc.1,5% .

Observatii :

 - intervalul dintre cele 2 tratamente sa fie de minim 30 zile;
 - tratamentele trebuie efectuate pe timp linistit , la temparaturi mai mari de 4 - 5 grade C, pomii sa nu fie acoperiti cu zapada, polei, chiciura.

Cantitatea de produs comercial se va calcula pentru :

 - 1500 l apa /Ha la speciile :mar, cires, visin, nuc ;
 - 1000 l apa/Ha la speciile : par, gutui, prun, cais, arbusti fructiferi, pepiniere pomicole.
 - vor fi respectate cu strictete normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de protectia mediului, animalelor, familiilor de albine.

Sursa: Directia Pentru Agricultura Unitatea Fitosanitara Arges

Daunatorii nucului - Viermele fructelor

CARPOCAPSAPOMONELLA L. (viermele fructelor), este un lepidopter a carei larva ataca fructele (nucile).

Evolutia insectei.

Viermele fructelor - wikipedia

Fluturele apare la sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie. Activitatea femelei este crepusculara si se exercita la temperaturi de peste 13 grade C. Ea depune ouale pe frunze sau fructe. Dupa evolutia embrionara, care dureaza 18 zile, ouale eclozeaza, apar omizile, care se deplaseaza 3 - 4 zile, apoi patrund in fructe, al caror continut il consuma si ating dezvoltarea completa in aproximativ 4 saptamani; larvele abandoneaza apoi nucile, acestea cazand in general inainte de maturitate. Unele larve tes un cocon unde raman pana in primavara, cel mai adesea pe sol, altele traverseaza stadiul de nimfa si dau nastere adultilor generatiei a II-a, omizile acestei generatii pot ataca nucile in decada a III-a a lunii iulie si in luna august, in ciuda lignificarii cojii.

Combatere. Tratamente.

Pentru combatea Carpocapsa pomonella, viermele fructelor la nuci, se recomanda efectuarea a 2 tratamente pentru generatia I-a si 1-2 tratamente pentru generatia a II-a.

Rezultate bune in combaterea daunatorului s-au inregistrat prin aplicarea produselor piretrinoide: Decis 2,5 CE – 0,025%, Fastac 10CF – 0.004-0,008%, Karate 2,5 EC – 0,01-0,015%, Sumicidin 20 EC – 0,02- 0,025%, insecticide cu eficacitate maxima, care asigura fructe 100% sanatoase.

Infiintarea unei livezi de nuc

Pentru infiintare unei livezi de nuc se recomanda urmatorii pasi:

 - studiu preliminar (stabilirea suprafetei si amplasamentul terenului pe care urmeaza a se infiinta liveda; verificarea favorabilitatii zonei din punct de vedere pedo-climatic; identificarea elementelor fundamentale 

cu privire la amplasament (calitatea terenului, forma terenului, orientarea pe puncte cardinate)

 - studiu de situatie (efectuarea studiului pedologic - in special pentru infiintarea de plantatii pomicole "livezi de nuc altoiti"; studiu meteorologic pentru ultimii 10 ani ai zonei in care se va efectua livada; alegerea soiurilor de nuc in urma concluziilor studiului pedologic, studiului agrochimic si a studiului de mediu; rezervarea materialului saditor.

Franquette Anul II

Intocmirea proiectului tehnice de infiintare a unei livezi:

 - intocmirea schemelor de plantarea - schemele de plantare recomandate pentru nuc sunt urmatoarele: sistem superintensiv (7m x 3,5m; 8m x 4m; 9m x 4,5m), sistem intensiv (8m x 8m; 8m x 7m; 7m x7m; 8m x 5m) si sistem extensiv (8m x 10m; 10m x 10m; 10m x 12m; 12m x 12m);

 - pregatirea tehnologiei de plantare;

 - pregatirea lucrarilor pentru infiintarea livezii.

Infiintarea livezii de nuc:

 - efectuarea lucrarilor de pregatire a solului pentru infiintarea livezii (arat, discuit, fertilizare etc);

 - realizarea si pregatirea gropilor pentru plantare (sapat, mulcit, fertilizat); 

 - plantarea puietilor conform schemei de plantare.

Inregistrarea livezii de nuc:

 - Inregistrarea livezii de nuc se face prin notificarea autoritatilor competente (primarie, politia comunei) si transmiterea documentelor aferente pentru infiintarea livezii de nuc.

Sursa: euroavia-ge.ro

Tehnologia nucului in livada

In cultura nucului se practica trei sisteme de cultura: sistemul clasic sau extensiv, sistemul intensiv si sistemul superintensiv, fiecare sistem avand particularitatile sale diferite intre ele.

 - sistemul clasic sau extensiv
 - sistemul intensiv
 - sistemul superintensiv

Growers - Wlanuts.org

Sistemul clasic ( extensiv) presupune o densitate de  aprox. 60 - 80 pomi/ha, plantarea executandu-se la distante mari de 8m x 10m, 10m x 10m, 10m x 12m, sau chiar 12m x 12m. Intr-o schema de plantare la aceste distante, pomii vor intra deplin pe rod in anii 10 - 12 de la plantare( depinde de soi).

In primii 8-10 ani se recomanda cultura intercalata a unor plante agroalimentare, furajere, arbusti fructiferi( coacaz, zmeur) si capsun fara a se neglija lucrarile specifice( tratamente; taieri; etc.) pentru nuc.

Culturile intercalate pot influenta pozitiv cresterea si fructificarea nucului prin ingrasamintele suplimentare care se dau conform tehnologiei, cat si prin reducerea excesului de umiditate din sol, in anumite perioade ale anului.

Sistemul intensiv de cultura presupune o densitate de aprox. 90 -114 pomi/ha, cu urmatoarele scheme de plantare: 8m x 8m, 8m x 7m, 7m x 7m, 8m x 5m, distante care permit, de asemenea, practicarea culturilor intercalate numai in primii 6-7 ani, deoarece, incepand cu anul 8 de la plantare, se obtin primele recolte economice de nuci in coaja. Unele soiuri intra mai repede pe rod dar durata de productie este mai mica dar au o productivitate mai mare.

Sistemul superintensiv de cultura presupune a densitate maxima, numarul pomilor la ha variaza de la 150 la 200 pomi. Recolte economice se obtin in anul 4-6 de la plantarea puietilor de nuc.( depinde de soi si de alti factori pedoclimatici).  Distantele de plantare in acest sistem sunt urmatoarele: 7m x 3,5m, 8m x 4m, 9m x 4,5m.  

Cultura moderna a nucului este orientata spre sistemul superintensiv, in ferme cu plantatii de 50 - 60 ha, in care se obtin castiguri substantiale.

Sursa: scribd.com; "Curs de pomicultura - 2009 Buzau"